Nunta neagra

Sfârşit de martie, mijloc de zi însorită. Liceul Edmond Nicolau gazda unui eveniment cultural cu totul şi cu totul special. Prin reprezentantul său, doamna profesor Virginia Bogdan suntem întâmpinaţi surprinzător, la fel ca şi în alte ocazii. În număr apreciabil în această penultimă zi a poeziei, faţă-n faţă cu necruţătorii noştri ascultători, elevii, (e cald, e soare, zumzet de albine, parfum de primăvară, vreme de alte nebunii, nu de ascultat păreri, nu?- aşa cum bine-a zis Virginia Paraschiv-Ganea), ei bine, ni s-au alăturat. În haine de sărbătoare, prinţesa literaturii, Poezia ne-a invitat, în luna aniversării sale mondiale, martie, şi la acest moment deosebit, încheindu-şi astfel aniversarea cu: lansare de carte.

Într-o sală arhiplină, liceenii ne aşteaptă, ne ascultă cu interes (sau se prefac, unii chiar sunt credibili). Ca unul dintre invitaţi, şi eu aştept deschiderea – firescă – a evenimentului. Surpriză! Volumul, într-o regie perfectă, grafică-versuri, prezentare în condiţii tehnice speciale, de fapt acestui unic poem, tradus în cinci limbi de circulaţie mondială, Nunta neagră, aparţinând scriitorului Gheorghe Andrei Neagu ce a văzut lumina tiparului la Editura Valman şi, a fost, cum am spus, motivul întâlnirii noastre, s-a auto-prezentat. Lansare de carte atipică – îmi spun (probabil, chiar a necesitat acest procedeu) manifestaţia derulându-se în sens invers. Primul cuvânt a aparţinut autorul, care a decretat succint şi laconic, tema volumului: o banală crimă, întâmplată acum treizeci şi ceva de ani în urmă! – a precizat scriitorul Gheorghe Andrei Neagu. Baladă cultă, spun specialiştii.

Ei bine, ca unul dintre vorbitorii înscrişi la cuvânt mi-am pronunţat părerea, riscând. Poemul creează, încă de la contactul vizual, o anume stare: scris alb pe negru, coperta ilustrând imaginea presupusei mirese, apoi, subiectul ce se derulează într-un crescendo bine dozat, unde nu lipsesc conflictul, drama şi finalul dramatic sunt indicii ale unei creaţii reuşite. Mesajul descifrat a fost unul ce a lăsat loc de interpretare, decodificare. Acest gen de iubire nepământeană, inacceptat de zei, a fost admis poetului, fiind întruchiparea unui alt zeu.

Veşnicul îndrăgostit de femeia ideală, POEZIA, încarnată pentru totdeauna în eternitatea cuvintelor. Interpretarea poate fi şi una banală: un triunghi erotic, o iubire neîmpartăşită, ce ne-ar purta gândul spre un Romeo şi o Julietă, ori spre o variantă (modernă) a Luceafărului eminescian. Să fie vorba doar de exerciţiu de scriere, în drumul spre desăvârşire a prozatorului, cum a mărturisit autorul? N-aş zice. Este o reuşită literară, bine pusă în pagină. Împărtăşindu-mi parţial opinia, prof. Virginia Paraschiv-Ganea, îşi mărturiseşte concluzia: printr-o citire şi recitire atentă, trag un puternic semnal de alarmă asupra mesajului. În fiecare din noi mocnesc violenţe de tot soiul.

Instictul primar (barbar) aşteptă doar prilejul, momentul manifestării.Iată, aceasta este sugestia realizată de poet. Aruncă în braţele cititorului această sugestie fără răspuns. Sugestia frigului maladiv, a răcelii în relaţiile inter-umane ar trebui să ne dea de gândit.Să fim capabili să săpăm nişe pentru aceste blestemate nunţi negre! – încheie Virginia Paraschiv momentul său oratoric.Despre cine suntem, în funcţie de limba pe care o vorbim(virusată sau nu) despre acest subiect, tangenţial cu tema poemului Nunta neagră, ne-a vorbit poetul Mihai Ganea. Iar domna Virginia Bogdan, traducătoarea în limba franceză a poemului, ne-a prezentat (sistematic) simbolistica şi semnificaţia copertei, grafica din interiorul volumului, care, nu întâmplător, ilustrează una, sau alta din părţile poemului.

Astfel, aflăm că Nunta neagră este operă de creaţie, operă la roşu, nunta artistului, prin care vrea să-şi transmită opera. Altfel spus, cam acelaşi mesaj: iubirea nepământeană a poetului pentru unica sa iubire, poezia. Nu pot să închei fără să amintesc despre celelate variante ale poemului, traduse în enleză de Gabriela Pachia Tatomirescu, în italiană de Ioan Dumitru Denciu, în rusă de Alla Murafa şi în spaniolă, de Mioara Angheluţă. Recomand această carte, ca pe una meritorie, satisfăcând orice gust prin rafinament şi eleganţă cât şi prin valoarea sa literară.

Variaţiune pe aceeaşi temă:

Ea, poezia în luna ei aniversară, la mijloc de martie, patroană în casa liceului Spiru Haret ne-a reunit la o frumoasă dezbatere pe tema: Poezia, artă sau mod de viaţă. Sub atenta îndrumare a doamnei profesor Livia Marcu şi provocaţi la dezbatere de Odette Ieremia prin tema propusă, elevii şi-au susţinut (temeinic şi convingător) prin eseu, poetul ales. Roxana Pătraşcu, prin eseul prezentat se pare că a găsit (descoperit) reţeta secretă a poeziei eminesciene; Theodora Olaru ne-a vorbit despre Arghezi (la graniţa dintre a trăi şi a simţi); Gianina Ivan l-a ales pe Blaga; iar Mircea Cărtărescu, se pare, are o sosia la Focşani, pe Ionuţ Manea. Prin dinamismul şi pasiunea sa, Ionuţ Manea a demonstrat că, se poate! Să fii poet, să fii actor, să fii coleg, mai ales! O parte dintre cei prezenţi au ţinut să demonstreze practic, tema pusă în discuţie. Ştiu să (şi) trăiască poetic, nu numai să gândească, sau să viseze poetic şi, au citit-recitat din creatiile proprii. Roxana, Oana, Florenţa, Alina au primit aplauze pentru încercările lor poetice (promiţătoare) şi, invitaţie la cenaclu! Apropos, pe când? Ora petrecută împreună a fost elastică (a fost de vreo nouăzeci de minute) ar fi putut deveni supra-elastică, iar bucuria resimţită împreună a fost… beton!

Variaţiuni pe aceeaşi temă:

Cu trecerea timpului, o fi intrând şi cuvintele la apă? Mă întreb… ori, poate, numai noi, muritorii?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *