O capitala multimilenara in haina noua

Anul acesta se împlinesc 550 de ani de la cea mai veche consemnare scrisă a numelui aşezării de pe râul Dâmboviţei – Bucureşti. Actul respectiv, aşternut pe pergament din piele de oaie, a fost emis de Vlad Ţepeş (1456-1462, 1476) pentru trei ţărani din satul mehedinţean Ponor, care erau scutiţi de obligaţii faţă de domnie şi de o serie de dări şi prestaţii. Valoarea lui istorică rezidă în ultimele cuvinte prin care grămăticul nota că s-a scris în septembrie 20 în cetatea Bucureşti, în anul 6968=1459. Hrisovul, s-a păstrat în lada de zestre a unuia dintre urmaşi, fiind văzut de învăţătorul Alexandru Bunceanu din Nadanova, care, neputându-l descifra, l-a trimis organizatorilor marii Expoziţii din Parcul Carol I din Capitală, deschisă în 1906, cu mare fast. În timpul festivităţilor nu i s-a acordat atenţia cuvenită, fiind socotit un obişnuit înscris prin care domnia întărea ocinele oltenilor Andrei, Iova şi Drag.

După închiderea reuşitei expoziţii, hrisovul a dispărut şi a reapărut în perioada interbelică, în colecţia de documente a Academiei Române. Eruditul istoric P.P. Panaitescu l-a citit şi inclus în volumul său intitulat Documentele Ţării Româneşti, I, Documente interne (1369-1490), tipărit în anul 1938, fără să reţină valoarea de excepţie a ultimelor cuvinte datorate scrisului bucureştean. A trebuit să se mai adauge aproape două decenii până când istoricul medievist şi genealogist de excepţie, G. D. Florescu, să observe că pielea aceea, zdrenţuită de vreme, păstrează clară informaţia privind existenţa unei Curţi Domneşti la Bucureşti, vizitată de câteva ori de Dracula, cel care a zidit în anii 1458-1459 Cetatea Bucureştilor, în cea de a doua sa şedere în tron.

Cum se apropia împlinirea unei jumătăţi de mileniu, istoricul G.D. Florescu, împreună cu prof. univ. dr. Ion Ionaşcu, şi alţi oameni de ştiinţă, au propus autorităţilor locale marcarea acestui eveniment. Propunerea lor a fost însuşită şi comunicată conducerii de stat, care a cerut şi a aprobat un plan de sărbătorire a 500 de ani de atestare a numelui Bucureşti. Niciunul dintre cei implicaţi nu bănuia ce amploare va lua ziua de 20 septembrie 1959, când au fost primite delegaţiile a 15 capitale din Europa, America, Asia participante la sesiunile omagiale, la vizitele făcute Muzeului Oraşului Bucureşti, inaugurat în noul sediu din Palatul Şuţu, aflat în centrul Capitalei.

La această sărbătoare, care a durat câteva zile, a fost invitat şi salvatorul actului emis de Vlad Ţepeş, şi anume învăţătorul Alexandru Bunceanu. Fiind bătrân şi suferind, nu s-a putut deplasa din Mehedinţi la Bucureşti, dar a trimis o scrisoare. A fost cel mai emoţionant text care s-a citit, la deschiderea sesiunilor ţinute cu acest prilej, în care autorul declara că trăieşte cea mai mare bucurie a vieţii octogenare, salvând un act de o asemenea însemnătate. Era atunci o perioadă de început de avânt a Capitalei, atât pe plan economic, edilitar, cât şi demografic. Sporea, nestăvilit, numărul locuitorilor, se ridicau, nu numai cuiburi de blocuri, precum cele din Ferentari sau Bucureştii-Noi, ci lungi frânturi stradale, se proiectau noi cartiere.

La un moment dat, fostele periferii, sau câmpuri agricole, au fost acoperite cu blocuri de locuit, dotate cu instalaţii edilitare şi casnice. Centrul oraşului rămânea în carapacea lui, fapt ce l-a determinat pe un arhitect şef să propună raderea vetrei vechi şi ridicarea unui centru modern, cu mari magazine, construcţii pentru manifestări culturale, aşa cum avea să fie Teatrul Naţional, pieţe largi, ş.a. Începutul trebuia făcut dinspre Piaţa Unirii, acolo unde se ştia că fusese Curtea Domnească, din care rămăseseră Biserica Buna Vestire şi câteva fundaţii din Palatul Voievodal, pierdute sub deşeurile de combustibil pentru casele de pe Strada Soarelui. Se pusese gând rău şi Hanului Manuc, ocupat de 70-80 de familii care adusese monumentul într-o jalnică stare. Secretarul general al Consiliului Popular, magistratul Vasile Drăgoescu, cel care mai făcuse şi ceva vizite în Occident, a propus, ca înainte de a se trece la demolarea străzilor Franceză de azi, Căldărari, Bazaca, Soarelui ş.a. să se facă o cercetare, care a pornit cu Hanul Manuc, dar şi cu două pivniţe din Strada Soarelui 8-10.

Rezultatele ce începeau să apară în toamna-iarna anilor 1967-1968 au anulat planurile demolatorilor. Pământul acoperea fundaţii vechi de sute de ani, pereţii prăvăliilor, de tot felul, se sprijineau pe ziduri mai trainice decât cele înălţate sub ochii noştri Curtea Domnească, acest vast ansamblu arhitectonic, care acoperise peste 25.200 mp, avusese un falnic palat, două biserici, băi, corpuri de clădiri pentru garda domnească, o densă reţea de conducte pentru apă, canale, ateliere, grajduri, şoproane pentru atelajele necesare deplasărilor voievodale ş.a. Din documente se ştie că existase o clădire pentru Tribunalul criminalicesc, o vastă Puşcărie pentru păstrarea pulberei de puşcă şi câteva încăperi pentru încarcerarea răufăcătorilor, un alt palat al Coconilor – am spune astăzi pentru copiii familiei domnitoare – turnuri de poartă ş.a. De patru ori s-a cercetat casă cu casă, de la corişă până la temelia fundaţiei, în toate cele patru anotimpuri ale anului, scobindu-se acolo unde era o curte interioară, un gang, un crâmpei de stradă, care putea fi scoasă din circuit, până la nivelul pământului viu, care se afundă la 2-4 m faţă de cota de azi.

Concluzia a fost că pământul este cel mai bun seif de păstrare a resturilor a ceea ce a existat cândva. Aşa au apărut hrubele palatului, înalte de cca 5 m, zidurile din bolovani de râu ale Cetăţii lui Vlad Ţepeş, din mijlocul sec XV, ridicate peste fundaţiile unei cetăţui mai vechi, anterioară acestui voievod, de la care am moştenit hrisovul din 20 septembrie 1459. A fost cea mai valoroasă descoperire făcută pe vastul şantier din centrul Capitalei. Dacă Cetatea lui Vlad Ţepeş a fost zidită cu bolovani de râu, cetăţuia care acoperă o suprafaţă de 160 mp prezintă fundaţii de cărămidă. De formă uşor trapezoidală, înconjurată de un şanţ de apărare, ce coboară până la pânza freatică, această fortăreaţă, care supraveghea un nod de întâlnire cu vechi drumuri care veneau de la Dunăre, Carpaţi, din zona Mehedinţilor sau din Moldova este mai veche cu un secol decât actul lui Dracula şi dovedeşte existenţa unui dregător, eventual un pârcălab domnesc, în apropierea soţului urmaşilor legendarului Bucur. Materialele care s-au găsit în şanţul de apărare, arată că această mică fortificaţie exista după anii 1350 şi a fost nimicită prin foc, aşa cum arată bârnele de lemn carbonizate sau fragmentele de olane înnegrite de fum găsite acolo.

În jurul acestor construcţii domneşti din sec. XIV-XV – cetăţuia şi cetatea – s-a înjghebat nucleul de formare a oraşului Bucureşti. Peste ele, folosindu-se chiar zidurile moştenite de la Vlad Ţepeş, s-a ridicat Palatul, de către Mircea Ciobanul Voievod, către jumătatea secolului XVI, extins mereu de domnitorii succesori. De la această construcţie au rămas zidurile înalte de 10-12 m, camere cu tavanul boltit, coloane de la loggia, care permitea vederea spre albia Dâmboviţei şi livada domnească. Este acum identificat “Tribunalul” unde domnitorul judeca în sec XVIII, diferendele majore ivite între supuşii săi, păstrat complet în colţul de NV al Hanului Manuc. Complet a rămas şi Palatul Coconilor din 1715 la intersecţia Str. Soarelui cu Str Covaci.

Graţie restaurării făcute de arh. Prof. H. Teodoru, Biserica Domnească îşi etalează înfăţişarea dată de ctitorii Mircea Ciobanul şi Doamna Chiajna, fiica lui Petru Rareş al Moldovei. Toate acestea alcătuiesc un buchet de monumente de certă valoare care, alături de casele ridicate după marele foc din 1847, de vestigiile unor ample construcţii, precum salba de foste hanuri risipite pe 12 actuale străzi, dau importanţa cuvenită acestei zone Pilot a Centrului Istoric Bucureşti, aflat în grija Primăriei Generale a Municipiului Bucureşti. Proiectul de reabilitare a acestor străzi a demarat în primăvara anului 2007 şi se desfăşoară din plin, câmpul de lucru fiind alcătuit deocamdată din traseele stradale. Se lucrează la infrastructura zonei; conducte de apă, canale, reţele de electricitate, gaze, telefonie ş.a., respectându-se normele europene în acest domeniu. Pentru ordonarea acestor instalaţii s-a executat excavarea pământului acoperit de caldarâm şi trotuare pe adâncime de 0,80-1 m, fapt care a permis si câteva constatări de interes istoric de mult dorite.

Aşa s-a găsit latura de N a limitei Curţii Domneşti pe Str. Gabroveni indicată, din vechime, printr-un parapet din trunchiuri groase de copaci fixaţi unul lângă altul, dar şi zidul de contraforţi, ridicat de Constantin Brâncoveanu în 1712. Au apărut, sub palatul Băncii Naţionale, pivniţele Hanului Şerban Vodă, făcute între anii 1683-1686, una dintre ele, cercetate de echipa de arheologi, condusă de dr. Ghe. Mănucu Adameşteanu, păstrând încă scene bisericeşti, ceea ce indică existenţa acolo a unui paraclis ortodox. Este cunoscută acum toată latura sudică a Hanului Şerban Vodă dar şi alte laturi ale hanurilor Zlătari, Greci, ale Hanului Constantin Vodă ş.a.

Ceea ce scapă investigaţiilor ştiinţifice legate de felul cum arătau uliţele din zona centrală a Capitalei s-a clarificat cu acest prilej. Faţă de străzile de azi, şi aşa depăşite de traficul nostru, uliţele din sec XVI-XVIII erau mult mai înguste, acoperind numai 5-6 m lăţime. Pe toate străzile cercetate s-au găsit pivniţe şi fundaţii de ziduri care avansează sub caldarâmul arterei respective. Nu era o aliniere a caselor la stradă, lucru care s-a rezolvat după 1800. Straturi de podine din bârne de lemn cu care erau acoperite uliţele se succed din sec XVI până la începutul veacului al XIX-lea.

Toate aceste observaţii s-au putut face numai acum când toată lăţimea străzii a fost excavată, în unele părţi coborându-se până la cotele unor bordeie rămase din sec IX-X sau VI-VIII.

Toate aceste excavaţii vor fi acoperite cu date litice ,iar vestigiile mai valoroase cu planşee din sticlă specială, putând fi văzute de trecători. Se doreşte ca actuala stradă, clădirile existente să fie restaurate şi repartizate unor activităţi tradiţionale de negoţ.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *